De mici, de cum am invatat sa gandim, am invatat sa facem sacrificii. In fiecare zi sacrificam ceva. Suntem mereu nevoiti sa alegem. Liberul albitru nu exista, dar el dicteaza ce sa alegem. De cele mai multe ori, e decizia noastra, si numai a noastra. Suntem fiinte rationale care au capacitatea, sau ar trebui sa aibe capacitate de a analiza. De cele mai multe ori alegerea pe care o facem nu ar trebui sa afecteze pe cei din jur... dar nu tot timpul se intampla asa, iar de cele mai mutle ori ranim persoanele iubite. Ce sacrificam? Ei bine,,, sacrificam alba in defavoarea negrei sau invers, sacrificam uneori timpul care desi unii zic ca nu exista, el este esential, ne sacrificam pe noi. ne sacrificam pe noi... noi suntem cea mai importanta persoana din viata noastra si nu merita un sacrificiu pentru mai nimic. Ne sarificam sufletul si mintea... Si pentru ce? Pentru ceva ce s-ar putea sa nu merite, sau pentru ceva pentru care vom regreta mai tarziu?
Este in puterea noastra de a alege si de accea trebuie sa alegem ceea ce este bun atat pentru noi cat si pentru cei din jur! Sacrificiul este doar pentru cei puternici. Cei slabi nu pot trece usor peste o dezamagire!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Este normal sa ne sacrificam,macar o data in viata.Nu este normal sa ne sacrificam mereu,pentru altii.
RăspundețiȘtergereSustin ideea ce noi suntem cea mai importanta persoana din viata noastra,numai ca ar trebui ca totii sa intelegem asta.Si deoarece suntem oameni,suntem dependenti de alti oameni care sa faca parte din viata noastra.