"Aberatia" Roesleriana

Inca din cele mai vechi timpuri, actualii romani, vechii daci contopiti cu romani sunt recunoscuti ca fiind locutorii teoritoriului aproximativ egal cu actuala Romanie. Exista insa si dovezi, mai mult sau mai putin concludente care incearca sa demostreze ca la nordul Dunarii nu a existat de fapt nici un popor. Una din aceste teorii este cea a lui Roesler.
Intr-una din afirmatiile sale, istoricul austriac Rosler sustine ca dacii ar fi fost exterminati ca popor in timpul ultimului razboi dintre daci si romani, cel dintre anii 105-106. Aceasta afirmatie nu este intemeiata datorita faptului ca exista numeroase date si dovezi despre existenta ormanilor si a dacilor pe acest teritoriu. Spre exemplu, limba romana, formata din substratul geto-dac, stratul latin si adstratul dac. De asemenea, numeroasele asezari dacice , devenite mai apoi romanice si apoi romane sunt vizibile si astazi si constituie un argument puternic care face ca acest punct al teoriei sa nu fie valid.
Poporul roman era un popor puternic dezvoltat atat din punct de vedere administrative cat si din punct de vedere economic. O data cu cucerirea Daciei de catre romani, acestia au reusit, intr-o perioada foarte scurta de timp sa isi impuna, in teritoriul cucerit, forma de guvernare si de administrare, dar si modalitatea de efectuare a schimburilor si trocurilor economice. Alte dovezi ale romanizarii “fulger” sunt monedele romanice gasite in spatiu Carpato – Danubiano - Pontic care atesta faptul ca romanii si dacii romanizati au desfasurat aici, activitati economice. Colonizarea excesiva a Daciei este inca o dovada a romanizarii puternice. Colonistii proveneau din mai multe parti ale Imperiului Roman , singura limba cunoscuta find Latina, acest fapt conferindu-se foarte urgent pozitia dominanta.
In teoria sa, Roesler a afirmat de asemenea ca toti locuitorii Daciei au parasite teoritoriul in timpul retragerii aureliene. Acest fapt de asemenea nu poate fi adevarat deoarece romanii nu au cucerit toate teritoriile Daciei ci predominant Transilvania, Dobrogea, Banatul si Oltenia. De asemenea, apare intrebarea de c ear fi parasite toata lumea un teritoriu prosper, avand o potenta oarte ridicata pentru agricultura?
Poporul roman s-a format la Nord de Dunare, fapt dovedid de numeroasele obiecte descoperite, dar si de capitalele celor doua formatiuni. De asemenea, numerosii istorici din acea vreme, atesta faptul ca poporul roman s-a dezvoltat la Nordul Dunarii. O dovada a existentei si dezvoltarii religiei ortodoxe este Donariul de la Biertan, datand din secolul IV d.Hr. Acest donariu este o dovada a existentei crestinilor vorbitori de limba latina din nordul Dunarii.
Poporul roman s-a format pe teritoriul Carpato-Danubiano – Pontic dupa cucerirea Daciei de catre romanii, atuni cand a ainceput un intens si rapid process de romanizare asa um atesta numerosi istorici. De asemenea, umanistul Bracciolini ii recunoaste pe romani ca fiind locutiroi ai spatiului mai sus amintit si il numeste pe Traian drept “parinte al poporului roman”, incercand de asemenea sa demostreze caracterul latin al limbii romane.
Maghiarii, in incercarea lor de a cucerii teritoriul transilvanean, au incercat prin diferite mijloace, mai mult sau mai putin concludente sa ateste faptul ca maghiarii au fost primii care au ajuns in Transilvania. Cronicarul Amonim spune ca, unguri, la venirea lor, nu numai ca au dat peste romani in Ardeal, ci si peste un principat condus de Gelu. Roesler, nestiind cum sa combata argumentele cronicarului, l-a numit pe acsta falsificator. De asemenea, cronicarul A.D. Xenopol sustine ca invinuirile lui Roesler sunt nefondate, iar cele scrise de catre cronicarul Anonim sunt valabile.

Tema mea la istorie in semestrul I :D

Maxi Taxi

Circul zilnic aproape cu maxi-taxi-ul... Cand ma grabesc ceva mai tare, iau taxi-ul , dar de obicei, viteza cu care circula el ma satisface. Nu ma apuc acum sa vorbesc despre conditiile de transport si despre nepasarea firmelor de transport, lasam asta pentru o alta data. De ce imi place sa merg cu maxi-taxi !?!? Ei bine - pentru ca imi place sa vad oameni, sa le observ gesturile, sa vad cum reactioneaza in diferite situatii, sa le vad fetele obosite, sau de cele mai multe ori intunecate, u fruntile incretite datorita societatii anevoiase. Se mai intampla uneori sa mai vezi si cate un cetatean care schiteaza o fata luminoasa, vesela, poate in acea zi luase salarul si se gadea sa ii cumpere piciului o ciocolata, ca mai mult... de unde?!
Zilele trecute, acum vre-o saptamana mai exact, asteptam in statie maxi-ul nr 8. Afara parca vroia sa ploua, iar un 2 tiganuse (cam 14 si 6 ani) faceau ceea ce stiuau ele mai bine sa faca - sa cerseasca. Pe TROTUAR, parceaza un volskwagen alb, ultimul tip si opresete. Coboara un burtos, imbracat numai nike si mai stiu eu ce, inchide portiera. Fetele, tigancusele, dau fuga spre el si ii cer bani (nenea, ne dai....). Burtosul nici macar nu s-a uitat la ele. Peste cateva secunde, un biet om, cu un handicap la picoare (cu picioarele intoarse inspre interior) trece strada pe la trecerea de pietoni din dreptul statiei. Fetele nici macar nu il observa, dar el le striga. Se duc la el, iar el scoate o carte de rugaciuni in car erau pitite cateva hartii de 1 leu. Scoate si le da fiecaruia cate una, cate un leu. Era imbracacat modest, poate prea modest, dar din pensia lui infima de handicap nu cred ca ar avea bani de haine de la nike. ( atunci mi-a venit in gand o expresie - "Beggers beg to the wrong people" - cersetorii nu cersesc cui trebuie). Mai apoi, un catel de pe strada isi face aparitia in statie. Omul cu pricina, scoate din plasa un carnat, din care rupe o bucata destul de mare si i-o da animalului infometat. Cati dintre noi facem asa ceva??????????? (nici eu nu dau bani cersetorilor doarece consider ca asa contribui si eu la dezvoltarea acestei mafii - a cersetoriei).
Astazi, spre seara, astptam din nou Maxi-taxi, in centru. O data cu mine, in maxi urca si 2 femei, ceva mai inchise la culoare impreuna cu un baiat de vre-o 20 si ceva de ani, handicapat, care lucreza la biserica de langa mine (cara cruci, mese, tot ce se poate si mai primeste si el un ban). Incep cei trei sa discute, iar una din femei spune ca deseara trebuie sa mearga la munca- la Salubritatea. Baiatul, nedumerit, intreaba unde este asta, iar femeia ii raspunde - "La maturat de strada baiete". "Si asta e o munca, si nu imi e rusine sa o spun. Sunt attia oameni sanatosi si voinici care se plang ca nu au de lucru, sau nu au bani, dar nu se duc la dat cu matura pentru ca sunt prea mandrii. Mie nu mi-e rusine. Imi intretin familia cu banii de aici. Nu ne permitem un lux, dar reusim sa traim si nu avem datorii." Va puteti inchipui cat de adanc mi s-au dus aceste cuvinte????? cati dintre romani se plang de foame si de faptul ca nu au un loc de munca, dar nu pun mana pe matura.
Asta e problema noastra, a romanilor, suntem mult prea mandrii, mult prea ingamfati sa ne ducem la muncile de jos, iar pentru asta platim. Cu varf si indesat!!!
Poate cand vom reusi sa invatam ca nu ingamfarea ne da de mancare, poate atunci vom reusi si noi sa ne ridicam putin stacheta!

Muntele romanesc, intre frumusete si dezgustul provocat de oamenii MARI

Muntele romanesc, intre frumusete si dezgustul provocat de oamenii MARI

Timp de 4 zile am facut o iesire, impreuna cu o parte a Consiliului Nation al al Elevilor, in statiunea mea montana preferata - Straja. O structura formata din presedintii CJ ale elevilor din tara, cu tineri capabili, dotati si devotati muncii pe care cu pasiune o modeleaza. Iubesc statiunea Straja, e o parte din sufletul meu, aici ma regasesc. E de ajuns sa arunc o privire in zare, chiar si spre municiupiul Lupeni si butonul meu de reset incepe sa isi faca treaba. Multa zapada, multe schiuri, multi strunfi de doi ani zburdand pe partii, facandu-te sa te intrebi daca s-au nascut pe skiuri sau li le-au pus parintii in prima zi in picioare. Mirosul de carbuni de Valea Jiului te face sa nu mai pleci de aici, aroma ceaiului cald cu rom te arunca in varful muntelui, golas, cu zapada alba , parca prea alba. Totul e la superlativ. Nu e o statiune mare, doar cabanele aparute in ultimii ani care te imbie cu bunul lor gust, te cheama sa poposesti si la ele asa nitel.

Sunt cazat la cabane fostei Mine Lupeni. Am dat peste o familie extraordinara, curate, frumoasa…Cabana se afla in administrarea Primariei Lupeni! Cabana se afla aici de prin anul 1928, e in paragina, nu este apa calda, wc-urile turcesti sunt alimentate cu apa care se scurge din tavanul care, parca, vrea sa te apese. De apa calda nu mai vorbim, are rost? Trebuie sa faci dus 4 zile? Noroc cu o tanti foarte draguta, dar care, ca toti cei de pe aici incerca sa profite de pe urma oricarei neplaceri cauzate de celelate cabane, ne-a acceptat sa facem un dus . “20 de lei maica, e scump curentul”. Au meritat pe deplin cei 20 de lei pe care i-am dat in cea de-a treia zi a sederii mele aici! Primaria nu a investit absolute nici un (nu pot sa scriu “niciun” ca simt ca sunt analfabet daca fac asta) ban in cladire. Rusine Primariei pentru ca a adus cladirea in aceasta stare, rusine!

PS: Va recomand cu caldura sa vizitati statiunea Straja, nu ati trait daca nu ati trecut cel putin o data prin Straja!

Sacrificii...

De mici, de cum am invatat sa gandim, am invatat sa facem sacrificii. In fiecare zi sacrificam ceva. Suntem mereu nevoiti sa alegem. Liberul albitru nu exista, dar el dicteaza ce sa alegem. De cele mai multe ori, e decizia noastra, si numai a noastra. Suntem fiinte rationale care au capacitatea, sau ar trebui sa aibe capacitate de a analiza. De cele mai multe ori alegerea pe care o facem nu ar trebui sa afecteze pe cei din jur... dar nu tot timpul se intampla asa, iar de cele mai mutle ori ranim persoanele iubite. Ce sacrificam? Ei bine,,, sacrificam alba in defavoarea negrei sau invers, sacrificam uneori timpul care desi unii zic ca nu exista, el este esential, ne sacrificam pe noi. ne sacrificam pe noi... noi suntem cea mai importanta persoana din viata noastra si nu merita un sacrificiu pentru mai nimic. Ne sarificam sufletul si mintea... Si pentru ce? Pentru ceva ce s-ar putea sa nu merite, sau pentru ceva pentru care vom regreta mai tarziu?
Este in puterea noastra de a alege si de accea trebuie sa alegem ceea ce este bun atat pentru noi cat si pentru cei din jur! Sacrificiul este doar pentru cei puternici. Cei slabi nu pot trece usor peste o dezamagire!!!

Avem nevoie....

Avem nevoie de clipe frumoase care sa ne aminteasac cine suntem,
Avem nevoie de momente de liniste in compania noastra,
Avem nevoie de lucruri frumoase pentru a ne hrani sufletul si de lucruri urate pentru a realiza cat de importante sunt lucrurile frumoase.
Avem nevoie de minciuni si intrigi, miseli si lasi, pentru a invata sa ii ocolim,
Avem nevoie de timp, desi timpul nu are nevoie de noi,
Aven nevoie de prieteni buni pentru ne descarca sufletul si mintea... de dusmani pentru a ne pretui mai mult prietenii,
Avem nevoie de un pahar de vin bun uneori pentru a ne limpezi viata,
Avem nevoie de iubire pentru a ne simti impliniti sau dezamagiti,
Avem nevoie de caini pentru a ne simti iubiti, de pisici pentru a nu fi ca ele,
Avem nevoie de o cina in oras pntru ane cunoste, pe noi si pe prietenii nostrii,
Avem nevoie societate caci si ea are nevoie de noi,
Avem nevoie de idealuri pentru a avea o speranta, o mica speranta de mai bine,
Avem nevoie de oameni prosti pentru a ne invata ce este prostia,
Avem nevoie de putere pentru a trece toate podurile din viata noastra,
Avem nevoie de iubirea parintilor pentru ca ea este ingura care ne poate apara de tot ceea e este in jurul nostru,
Avem nevoie de o sansa pentru a arata cat suntem de buni sau de fricosi,
Avem nevoie o carte pentru a ne deschide ochii,
Avem nevoie de un stilou pentru a ne expune viata pe foaie de hartie,
Avem nevoie de sear pentru a ne aminti ca nu toate lucrurile sunt vesnice, dar si de dimineata pentru a ne da seama ca mereu exista un nou inceput pentru tot.
Avem nevoie zambete, de tristeti, de hohote si de lacrimi. Ele ne intregesc.
Avem nevoie de lumina si intuneri, de alfa si omega, doar asa ne reamintim ca nu suntem vesnici.
Avem nevoie noi, caci noi suntem centrul universului nostru unic,
Avem nevoie sa fim criticati pentru a ne perfectiona.
Avem nevoie...